Dictionar de afectiuni - Farmaciile multiFARM
Momentan, exista 22 Termeni in acest director
A
Abces cutanat la copii
Abcesul cutanat este o colectie de puroi la nivelul pielii, rezultat al unei infectii, avand diverse localizari. Un abces cutanat se formeaza dupa ce germenii – cel mai adesea bacterii - patrund prin piele, de obicei printr-o taietura sau rana, cauzand o infectie. Copiii sunt mai expusiriscului de a avea abcese pentru ca sunt mai neglijenti cand vine vorba de igiena. Pentru ca poate fi insotit de complicatii, abcesul cutanat presupune anumite masuri de ingrijire si tratament. Abcesul cutanat este cauzat de o infectie careare ca rezultat colectarea puroiului la nivelul pielii. Abcesele cutanate pot sa apara dupa: O infectie bacteriana. Bacteriile responsabile de aparitia abcesului apartin, in general, florei cutanate, cu variatii care depind de partea corpului afectata. In cazul trunchiului, membrelor, axilelor, gatului sau capului, microorganismele cel mai des implicate sunt stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) si streptococii. In ultimii ani, stafilococul auriu meticilino-rezistent a devenit una dintre cauzele frecvente ale abcesului cutanat. O rana sau lovitura minora. Un abces cutanat este de obicei rosu, dureros si cald la atingere. Poate fi localizat la suprafata pielii, precum si sub piele (alte tipuri de abces au localizare la nivelul dintilor sau chiar in interiorul corpului). Cel de la suprafata pielii poate fi asemanator unui cos mai mare. Cand se afla sub piele, duce la formarea unei umflaturi. In cazurile mai grave, abcesul poate fi insotit de febra si frisoane. Marimea unui abces variaza de la 1 la 3 cm sau poate depasi aceste dimensiuni. Unele abcese se vindeca de la sine, fara un tratament anume. Compresele cu apa calda aplicate pe abces ajuta la drenajul natural al colectiei de puroi. Inainte si dupa aplicarea acestora, mainile trebuie spalate. Copilul trebuie invatat sa nu atinga, sa impinga sau sa stoarca abcesul, pentru ca exista riscul propagarii infectiei. Respectarea masurilor de igiena este cea mai buna modalitate de prevenire a abceselor. Copiii trebuie invatati sa isi spele corect si des mainile cu apa calda si sapun cel putin 20 de secunde. Cand acestea nu sunt la indemana, se pot folosi solutii dezinfectante pentru copii (geluri, servetele umede). In cazul in care se produc rani si taieturi, acestea trebuie dezinfectate si acoperite cu un plasture, pentru a le proteja de germeni.
Indexat de: Farmacist multiFARMAbces perianal la copii
Colectia de puroi care se formeaza in regiunea din jurul anusului se numeste abces perianal. In partea interioara a anusului exista mici glande care secreta mucus necesar pentru trecerea bolului fecal. Aceste glande se pot infecta, afectand zonele profunde ale rectului si anusului. Se formeaza astfel o colectie de puroi, un abces. Abcesul perianal este mai frecvent intalnit la copiii mai mici de 1 an, la care se folosesc inca scutecele. In cazul lor, germenii din materiile fecale pot infecta mai usor glandele din regiunea anala. De obicei, abcesul perianal este vizibil la examinarea fizica. Alteori, pentru confirmarea diagnosticului, medicul poate recomanda o rectoscopie (procedura endoscopica de explorare a rectului) sau un RMN. Unele abcese perianale pot disparea fara un tratament anume, dar acest lucru nu echivaleaza intotdeauna cu vindecarea. Prezentarea la medic este necesara deci pentru un tratament corect.
Indexat de: Farmacist multiFARMAcalazia
Acalazia este o boala rara caracterizata prin dificultatea hranei solide sau lichide de a trece in stomac. Este o tulburare de inghitire determinata de perturbarea motilitatii esofagiene acompaniata de afectarea sfincterului esofagian inferior (inel muscular de la jonctiunea dintre esofag si stomac). In mod normal, cand inghitim, acest sfincter se relaxeaza pentru a permite hranei solide si lichide sa ajunga in stomac. La cei cu acalazie, musculatura esofagiana slabita nu se poate impinge bolusul alimentar, iar sfincterul nu se relaxeaza, de aceea, alimentele raman la acest nivel. Nu exista un tratament curativ pentru acalazie, dar simptomele pot fi controlate cu ajutorul tratamentului minim invaziv sau chirurgical. Nu se cunoaste cu exactitate de ce se produce aceasta disfunctie. Desi este bine documentata prezenta unui defect de inervatie extrinseca (celulele nervoase ale sistemului nervos din straturile musculare ale esofagului), totusi mecanismele etiologice exacte raman necunoscute. Celulele nervoase sunt atacate de sistemul imunitar al pacientului si se degradeaza din motive neintelese (foarte des este incriminata o cauza virala). In absenta tratamentului, acalazia se poate complica prin aparitia riscului de aspirare bronsica a alimentelor. De asemenea, treptat, pe parcursul mai multor ani, persoanele cu acalazie pot slabi considerabil, din cauza incapacitatii de a se hrani corespunzator. Persoanele cu acalazie prezinta un mic risc de a face cancer esofagian, mai ales daca disfunctia este prezenta de multa vreme.
Indexat de: Farmacist multiFARMAccidentul vascular cerebral (AVC)
Accidentul vascular cerebral (AVC) se produce cand alimentarea unei zone din creier este intrerupta sau redusa, impiedicand tesutul cerebral sa primeasca oxigen si substante nutritive. In acest caz, celulele cerebrale incep sa moara in decurs de cateva minute. AVC-ul reprezinta o urgenta medicala, iar tratamentul imediat este crucial. Interventia timpurie poate reduce afectarea cerebrala si poate preveni alte complicatii. Cu ajutorul tratamentului adecvat, poate fi prevenita totodata si dizabilitatea care s-ar putea instala in urma unui AVC. Daca tu sau cineva din jur sufera un AVC, acorda atentie deosebita momentului in care au debutat simptomele. Exista variante de tratament care sunt foarte eficiente daca sunt administrate la scurt timp de la declansarea AVC-ului. Actionand rapid, ajuti pacientul cu AVC sa primeasca tratamentul de care are urgent nevoie – acesta are eficienta maxima daca AVC-ul este diagnosticat in aproximativ 3 ore de la debutul simptomelor. Noteaza ora la care au inceput sa se manifeste – aceasta informatie ajuta medicul in alegerea celei mai bune variante de tratament. Daca suspectezi ca cineva sufera un AVC, actioneaza rapid (formula F.A.S.T.) si fa-i urmatorul test: F – Face (Fata) – Cere persoanei sa zambeasca. Ti se pare ca fata e asimetrica sau gura e cazuta intr-o parte? A - Arms (Brate) – Cere persoanei sa ridice simultan ambele brate deasupra capului. Unul dintre ele ramane inert sau mai jos decat celalalt? S – Speech (Vorbire) - Cere-i persoanei sa repete o fraza simpla (de exemplu “Cerul este albastru”). Nu poti distinge ce zice sau vorbeste ciudat? T – Time (Timp) – Daca remarci oricare dintre aceste semne, suna IMEDIAT la 112! Pentru ca persoana sa fie transportata cat mai repede la spital, spune-i operatorului ca suspectezi ca aceasta a suferit un accident vascular cerebral si transmite-i ora la care au aparut primele simptome. Exista doua cauze principale care pot provoca un AVC: o artera blocata (accident ischemic) sau ruperea unui vas de sanage (accident hemoragic). Exista persoane care pot suferi doar o intrerupere temporara a alimentarii cu sange a creierului – acesta se numeste accident ischemic tranzitor (AIT), care nu determina simptome pe termen lung. Tipul de AVC pe care il ai influenteaza tratamentul si recuperarea. Accidentul ischemic: Majoritatea cazurilor de AVC sunt accidente ischemice. Un accident ischemic se produce cand se blocheaza circulatia sangelui din artera care furnizeaza oxigen catre creier. Cheagurile de sange produc frecvent blocaje care provoaca accidente ischemice. Acccidentul hemoragic: Acesta se produce cand o artera cerebrala pierde sange sau se rupe, iar sangele pierdut pune presiune mare pe celulele cerebrale, deteriorandu-le. Hipertensiunea arteriala si anevrismele sunt boli care pot provoca accidente hemoragice. Exista 2 tipuri: hemoragie cerebrala (cea mai frecventa – apare cand o artera cerebrala inunda cu sange tesutul inconjurator) si hemoragie subarahnoidiana (este mai putin frecventa – inseamna sangerare in zona situate intre creier si tesutul subtire care il acopera). Accidentul ischemic tranzitor (AIT sau mini-AVC): Esre diferit de celelalte doua tipuri majore de AVC, deoarece fluxul sanguin la nivel cerebral este blocat pentru o perioada scurta, de obicei, nu mai mult de 5 minute. Este insa important de stiut ca AIT poate reprezenta un semnal de alarma pentru un viitor AVC. La fel ca orice AVC major, impune interventie medicala imediata. Totodata, nu se poate sti daca simptomele sunt ale unui AVC major sau ale AIT. Intocmai ca la accidentul ischemic, trombii pot produce frecvent AIT-uri. Nu in ultimul rans, peste o treime din persoanele care sufera un AIT si nu primesc tratament vor suferi un AVC major in decurs de 1 an. Daca ai suferit un AVC ischemic sau un AIT, medicul iti poate recomanda un tratament medicamentos pentru a reduce riscul de a suferi un alt accident vascular.
Indexat de: Farmacist multiFARMAcneea
Acneea reprezinta o afectiune inflamatorie cronica a pielii, care provoaca puncte albe, puncte negre (comedoane) si cosuri, in special la nivelul fetei, umerilor, spatelui, gatului, toracelui si bratelor, deoarece aceste zone prezinta cele mai multe glande sebacee. Acneea se produce cand foliculii pilosi (de par) se umplu de uleiuri si celule cutanate moarte. Glandele care produc grasime (glande sebacee) sunt stimulate de hormonii masculini produsi de glandele suprarenale, atat la barbati, cat si la femei. Acneea se manifesta cel mai frecvent la tineri – in special la adolescenti, cand se activeaza glandele sebacee, insa poate afecta persoanele de toate varstele. Acneea nu este periculoasa, insa poate lasa urme pe piele si poate crea stres emotional. Cu cat mai repede incepi tratamentul, cu atat mai mult vei reduce riscul acestor probleme. Semnele si simptomele acneei sunt reprezentate de prezenta pe piele a unor leziuni care variaza in functie de severitatea afectiunii: puncte albe, puncte negre, papule, pustule, noduli sau chisturi. Leziuni noninflamatorii – acestea sunt leziunile tipice acneice care nu sunt infectate cu bacterii. Comedoanele inchise (punctele albe) si punctele negre (comedoane deschise) se incadreaza de obicei in categoria de leziuni acneice noninflamatorii. Leziuni inflamatorii – acestea se refera la leziunile care devin infectate cu bacterii; pot determina cicatrici severe. Papulele si pustulele sunt leziuni acneice inflamatorii, care isi au originea in comedoane. Si nodulii intra tot in aceasta categorie. Majoritatea studiilor efectuate pe medicamentele anti-acneice au inclus persoane peste 12 ani. Insa, si cei mai mici incep sa dezvolte acnee. In cadrul unei cercetari pe 365 de fete de 9-10 ani, 78% dintre ele prezentau acnee. In cazul in care copilul sau adolescentul tau se confrunta cu acnee, ia in considerare un consult la dermatolog. Desi este mai frecvent intalnita in timpul adolescentei, acneea poate aparea pentru prima data la mijlocul vietii sau se poate inrautati atunci.
Indexat de: Farmacist multiFARMAcondroplazia
Acondroplazia este cel mai frecvent tip de nanism cu membre scurte. Se caracterizeaza prin oprirea cresterii oaselor lungi in perioada intrauterina. Este o boala genetica determinata de o mutatie a genei FGFR3 care previne transformarea cartilajului in os, in special la nivelul oaselor lungi ale membrelor superioare si inferioare. Toti pacientii cu acondroplazie au talie mica cu brate si picioare scurte in raport cu lungimea trunchiului. Inaltimea medie a unui adult barbat este de aproximativ 131 cm, iar a unei femei de aproximativ 124 cm. Pacientii cu acondroplazie au o inteligenta normala si o durata de viata aproape normala. Acondroplazia este o boala genetica. Este cauzata de o mutatie in gena care codifica un receptor al factorului de crestere FGFR3 (fibroblast growth factor receptor 3). In timpul dezvoltarii fetale timpurii, oasele sunt formate in cea mai mare parte din cartilaj. In mod normal, majoritatea cartilajului se transforma in os, un proces denumit osificare. La pacientii cu acondroplazie, din cauza mutatiei genei FGFR3 nu se mai produce dezvoltarea osului, ceea ce interfera cu dezvoltarea normala a scheletului. Majoritatea cazurilor de acondroplazie nu sunt mostenite. Astfel, in 80% din cazuri nu exista un istoric familial pentru aceasta boala. Aceasta inseamna ca parintii au inaltimea normala si nu au gena anormala. In astfel de cazuri, mutatia genei FGFR3 se produce spontan (de novo). Varsta inaintata a tatalui, peste 45 de ani, poate fi un factor care sa contribuie la acondroplazia spontana. Odata ce o persoana are acondroplazie, poate transmite gena copiilor intr-o maniera autozomal dominanata (AD). Asta inseamna ca pentru a aparea boala la copil este suficient sa fie transmisa doar o singura copie a genei anormale. Gena anormala poate fi mostenita de la oricare dintre parinti. Riscul de a transmite gena anormala este de 50% pentru fiecare sarcina. Daca ambii parinti au acondroplazie, exista un risc aditional de inca 25% cand copilul va face o forma de acondroplazie homozigota, care este incompatibila cu viata. Riscul este acelasi pentru baieti si fete. Aceasta transmitere genetica reprezinta 20% din cazurile de acondroplazie. Daca exista antecedente de acondroplazie in familia ta sau a partenerului, se recomanda luarea in considerare a testarii genetice inainte de a ramane gravida, pentru a intelege pe deplin riscurile de sanatate ale viitorului tau copil. Pacientii cu acondroplazie au, in general, o inteligenta normala. Manifestarile bolii sunt fizice, nu mentale. Acondroplazia este caracterizata printr-un nanism disarmonic sau disproportionat. Tulburarile de crestere apar semnificativ la nivelul membrelor care sunt scurte in raport cu toracele sau craniul. Talia finala este mica si ajunge in medie la 131 cm la adultul barbat, respectiv 124 cm la femeie. Medicul poate diagnostica acondroplazia in timpul sacinii sau dupa nasterea copilului. Diagnosticul se bazeaza pe aspectul clinic caracteristic si pe investigatiile radiologice osoase. Testele de genetica moleculara confirma diagnosticul prin prezenta mutatiei genei FGFR3 la 99% dintre pacientii care au acondroplazie. Testarea este disponibila in laboratoarele de genetica medicala. Unele caracteristici ale acondroplaziei sunt detectabile la ecografia de morfologie fetala. Frecvent, este un diagnostic incidental si tardiv, in timpul examinarii ecografice de rutina in trimestrul 3 de sarcina cand medicul observa prezenta membrelor mai scurte decat ar fi normal, a hidrocefaliei sau a unui cap anormal de mare. Daca medicul obstetrician suspecteaza acondroplazia, se pot face teste genetice pentru identificarea mutatiei genei FGFR3 in lichidul amniotic (lichidul care inconjoara fatul in uter). Nu exista un tratament specific pentru acondroplazie. Nu exista studii care sa evalueze efectul pe termen lung al tratamentului cu hormoni de crestere asupra taliei si se considera ca acest efect ar fi unul foarte modest.
Indexat de: Farmacist multiFARMAfectiuni tiroidiene si osteoporoza
Daca ai prea multi hormoni tiroidieni, ai un risc mai crescut sa dezvolti osteoporoza, boala care de obicei apare la femei dupa menopauza sau la barbatii in varsta; se manifesta prin reducerea masei osoase, cu oase fragile si, in consecinta, o susceptibilitate mare de fracturi. Hormonii tiroidieni in exces accelereaza in mod anormal activitatea unor celule de la nivelul oaselor numite osteoclaste. Aceste celule sunt responsabile cu distrugerea tesutului osos pe masura ce se formeaza altul nou, avand, astfel, un rol important in procesul regenerarii oaselor. Hormonii tiroidieni in concentratie normala mentin un echilibru intre osteoclaste si celulele care formeaza osul nou, numite osteoblaste. Asadar, daca urmezi un tratament medicamentos de substitutie hormonala tiroidiana pentru hipotiroidie si functia tiroidiana este normala, nu mai esti la risc sa dezvolti osteoporoza (asa cum ai fi fost in lipsa acestui tratament). Totusi, daca iei prea multi hormoni tiroidieni, ai un risc si crescut sa dezvolti osteoporoza. In trecut, unii medici recomandau femeilor la menopauza sa ia estrogen pentru a compensa orice posibila afectare osoasa cauzata de excesul de hormoni tiroidieni. Terapia cu estrogeni nu mai este recomandata in acest scop, deoarece studiile o asociaza cu riscul de cancer mamar si de accident vascular cerebral (AVC) si au evidentiat, de asemenea, ca nu ofera protectie impotriva bolii de inima la femeile varstnice, asa cum se credea anterior. Atat timp cat nivelul hormonilor tiroidieni se pastreaza in limite normale, medicatia pentru tiroida nu cauzeaza pierderea masei osoase. Asigura-te ca mergi regulat la control pentru efectuarea analizele de sange. Si, indiferent de varsta, ia masuri pentru preventia osteoporozei: fa miscare si asigura-te ca ai in alimentatie cantitati adecvate de calciu si vitamina D. Intreaba medicul despre alte metode prin care sa previi pierderea masei osoase.
Indexat de: Farmacist multiFARMAfectiuni tiroidiene: generalitati
Glanda tiroida este o glanda in forma de fluture care nu cantareste mai mult de 30 de grame. Dimensiunea sa redusa este indirect proportionala cu importanta acestei glande pentru sanatate: tiroida influenteaza modul in care functioneaza fiecare celula, tesut sau organ, de la muschi, oase si piele la tractul digestiv, creier, inima si multe altele. Glanda tiroida indeplineste aceste roluri in primul rand prin secretia hormonilor care controleaza rapiditatea si eficienta cu care celulele transforma substantele nutritive in energie (activitate chimica cunoscuta sub numele de metabolism*), astfel incat celulele sa functioneze normal. Asa cum motorul unei masini nu poate functiona fara benzina, si tiroida are nevoie de combustibil pentru a produce hormonii tiroidieni. Acest combustibil este iodul, care se gaseste in anumite alimente: sarea de masa ionizata, fructele de mare, painea, laptele. Cand le consumi, iodul trece in sange. Produsul glandei tiroide este, in principal, T4. Cea mai mare parte din hormonul T3 de care organismul are nevoie este realizata in afara glandei tiroide, in organe si tesuturi care utilizeaza T3, precum ficatul, rinichii si creierul. Acestea transforma T4 (format in glanda tiroida) in T3, indepartand un atom de iod. Pe masura ce glanda tiroida produce hormonii tiroidieni, ii depoziteaza intr-un numar mare de foliculi microscopici, cu aspect sferic. Cand organismul are nevoie de hormoni tiroidieni, glanda tiroida ii secreta in fluxul sanguin in cantitati adecvate indeplinirii nevoilor metabolice ale celulelor. Hormonii ajung usor in interiorul celulelor care au nevoie si se ataseaza de receptori speciali situati in nucleul acestora. Motorul masinii arde combustibilul, dar tu esti cel care ii spune cat de mult sa lucreze prin apasarea pedalei de acceleratie. Si glanda tiroida are nevoie de ghidaj: aceasta primeste comenzi de la glanda pituitara (hipofiza), care este amplasata la baza creierului. Reteaua de comunicare HPT este una foarte eficienta. In mod normal, glanda tiroida elibereaza cantitatea potrivita de hormoni tiroidieni pentru ca organismul sa functioneze optim. Nivelurile de TSH se pastreaza, in general, constante; acestea raspund, insa, la cele mai mici schimbari ale nivelurilor de T4 si viceversa. Metabolismul este activitatea chimica prin care celulele transforma substantele nutritive in energie. Hormonii tiroidieni stabilesc rata metabolismului. Prin procesul de metabolism se elibereaza energie din carbohidrati, proteine, grasimi si alti nutrienti pe care ii consumi. De asemenea, procesul metabolic genereaza caldura, dioxid de carbon, apa si produse reziduale. Celulele folosesc energia rezultata din procesul metabolic pentru a realiza transformari chimice esentiale care ajuta organismul sa functioneze adecvat. Metabolismul influenteaza temperatura corpului, greutatea, nivelul de energie, forta musculara, sanatatea psihica, fertilitatea si multe altele.
Indexat de: Farmacist multiFARMAlergia alimentara
O alergie se produce cand sistemul imun al organismului (sistemul de aparare) reactioneaza exagerat la expunerea la o anumita substanta, considerand-o un intrus si trimitand in corp substante chimice care sa o distruga. In cazul unei alergii alimentare, organismul reactioneaza exagerat la anumite proteine dintr-un aliment si elibereaza substante chimice numite histamine, care cauzeaza inflamatie. Interesant si de retinut este faptul ca doar proteinele, nu grasimele sau carbohidratii pot declansa acest razboi intern, cu consecinte nebanuite si de cele mai multe ori la distanta de locul conflictului. Desi sunt frecvent confundate cu intolerantele alimentare, alergiile alimentare sunt diferite, intolerantele alimentare fiind mai putin grave. Simptomele alergiei alimentare sunt mai frecvente la sugari si la copii, insa pot aparea la orice varsta – poti chiar dezvolta o alergie la alimente pe care ani de zile le-ai consumat fara probleme. Alergiile alimentare afecteaza intre 6 si 8% dintre copiii cu varsta sub trei ani si aproape 5% dintre adulti, iar numarul cazurilor este in continua crestere. Alergiile alimentare nu apar niciodata la un aliment nou introdus in dieta noastra! Sistemul imunitar are nevoie de minim doua contacte sensibilizante, astfel incat doar de la al treilea sau de la oricare al contact viitor, sa hotareasca ca acea proteina este un „inamic” si sa fabrice anticorpi sau celule cu memorie impotriva ei. Reactii alergice de tip imediat. Alergiile alimentare pot sa apara dupa cateva minute de la ingerarea alimentului. Este vorba de o reactie alergica de tip imediat si este mediata prin anticorpi din clasa imunoglobulinelor E (IgE) si este tipul de reactie ce poate avea potential de severitate pana la socul anafilactic. Aceste tipuri de alergii pot fi investigate prin testare cutanata sau prin determinarea in sange a anticorpilor specifici din clasa E de imunoglobuline. Anafilaxia reprezinta o reactie potential fatala care include dificultatea in respiratie si inducerea starii de soc in intreg organismul; reactiile pot afecta simultan diferite parti ale corpului (de exemplu, durere de stomac insotita de eruptie cutanata). Socul anafilactic poate determina urmatoarele semne si simptome: senzatie de slabiciune, ameteli, cefalee, zgomote auriculare, tulburari de vedere cauzate de hipotensiunea arteriala, care pot evolua pana la colaps vascular.
Indexat de: Farmacist multiFARMAlopecia (caderea parului)
Alopecia, caderea parului sau calvitia, este o afectiune dermatologica a foliculilor pilosi. Este intalnita atat la femei, cat si la barbati si poate fi asociata cu existenta anumitor factorii ereditari, cu modificarile hormonale specifice varstei sau altor conditii fiziologice (de exemplu, sarcina) sau medicale, cu prezenta unor boli sau cu unele tratamente. Zilnic, se pot pierde aproximativ 50-100 de fire de par, ca urmare a ciclului normal de crestere al foliculului pilos. Cand pierderea parului este mai mare (peste 150 de fire de par), este importanta vizita la medicul dermatolog pentru aflarea cauzei si prescrierea tratamentului adecvat. Daca observi o rarire masiva sau zone fara par, s-ar putea sa ai o afectiune mostenita, denumita alopecia androgenica (cunoscuta de asemenea sub numele de calvitie sau chelie de tip masculin sau feminin), cea mai frecventa cauza a pierderii premature a parului. Alti factori care pot cauza caderea parului includ anumite boli imune, expunerea la substante chimice toxice, stresul, arsurile, diferite afectiuni ale pielii si tratamentul cu citostatice. Multe medicamente, cum ar fi cele folosite pentru tratarea bolii de inima, depresiei, tulburarilor hormonale si altor afectiuni, pot, in cazuri rare, cauza caderea parului. Pierderea normala a parului de pe scalp nu determina rarirea vizibila a firelor de par, deoarece firele de par care cad sunt inlocuite de altele noi. Acest proces este perturbat cand ciclul de crestere a parului este intrerupt sau cand foliculii pilosi sunt distrusi ori sunt inlocuiti de tesutul cicatricial. In functie de cauza, caderea parului se poate manifesta diferit. De exemplu, poate sa apara brusc sau treptat sau poate afecta doar scalpul sau intreg corpul. Pierderea parului poate fi temporara sau permanenta.
Indexat de: Farmacist multiFARMAlzheimer
Boala Alzheimer este o afectiune degenerativa a sistemului nervos care determina probleme de memorie, gandire si comportament. Simptomele se dezvolta in general treptat si se agraveaza in timp, devenind suficiente de severe pentru a interfera cu activitatile zilnice. Boala Alzheimer este cea mai frecventa cauza de dementa, termen general folosit pentru pierderea memoriei si a altor capacitati cognitive, care devine suficient de severa pentru a afecta semnificativ activitatile cotidiene si scazand abilitatea persoanei de a functiona independent. Boala Alzheimer este cauza a aproximativ 60-80% dintre cazurile de dementa. Din pacate, termenul de dementa are o conotatie negativa in societatea noastra, asociindu-se nebuniei, ceea ce poate sa arunce un stigmat asupra persoanelor care sufera de aceasta maladie. Din punct de vedere medical, dementa este un termen generic folosit pentru a defini un set de simptome precum afectarea memoriei si a capacitatii de gandire. Dar termenii trebuie diferentiati. Cauzele care determina dementa pot sa fie foarte diferite. Nu doar boala Alzheimer determina dementa, maladia Creutzfeldt-Jakob, boala Huntington, boala Parkinson sunt exemple de boli care pot si ele sa fie cauze de dementa. De asemenea, anumite interactiuni medicamentoase sau deficiente de vitamine pot sa determine dementa, dar in aceste situatii, daca se trateaza cauzele, simptomele sunt reversibile spre deosebire de dementa ireversibila datorata bolii Alzheimer. Chiar daca se fac numerose studii privind eficienta unor medicatii, dementa determinata de boala Alzheimer nu este reversibila, cel putin nu la acest moment. Alzheimer nu reprezinta o componenta normala a inaintarii in varsta, insa varsta inaintata este cel mai cunoscut factor de risc pentru dezvoltarea bolii, majoritatea persoanelor cu boala Alzheimer avand peste 65 de ani. Cu toate acestea, Alzheimer nu este o boala a inaintarii in varsta – datele arata ca aproximativ 200.000 de americani sub 65 de ani prezinta instalarea precoce a bolii. Un alt aspect important este faptul ca boala Alzheimer se agraveaza in timp, fiind o boala progresiva, in vreme ce simptomele dementei se agraveaza gradual pe parcursul a mai multi ani. In stadiile timpurii, pierderea memoriei este usoara, insa, in stadiile tarzii, persoanele care prezinta Alzheimer isi pierd capacitatea de a purta o conversatie si de a raspunde la stimuli din mediu.
Indexat de: Farmacist multiFARMAmigdalectomia si adenoidectomia la copii
Interventia chirurgicala de scoatere a amigdalelor este cunoscuta sub numele de amigdalectomie (tonsilectomie), iar cea de indepartare a polipilor - adenoidectomie. Amigdalele si vegetatiile adenoide sunt adesea indepartate chirurgical cand se maresc, se inflameaza si cand incep sa cauzeze infectii frecvente. Adesea, mai ales la copii, amigdalele si polipii se indeparteaza in acelasi timp - adenoamigdalectomie. Operatia este efectuata de un chirurg ORL-ist pediatru. Tonsilotomia reprezinta indepartarea doar a unei parti din amigdala. Studiile au aratat ca, in comparatie cu o amigdalectomie completa, cea partiala prezinta avantajul recuperarii mai rapide, cu mai putina durere. Ambele interventii reduc obstructia cailor respiratorii superioare. Totusi, la unii copii, dupa o tonsilotomie, amigdalele cresc la loc, iar simptomele revin. Amigdalele sunt bucati mici si rotunde de tesut localizate in partea din spatele gurii, pe ambele parti ale gatului. Vegetatiile adenoide (polipii) sunt asemanatoare cu amigdalele, dar sunt localizate in partea din spate a cavitatii nazale. Amigdalele pot creste in dimensiune ca raspuns la infectii recurente (amigdalite streptocococe). De asemenea, pot deveni rezervor de bacterii. Simptomele amigdalitei variaza in functie de cauza infectiei si pot sa apara brusc sau treptat. Fiecare copil poate experimenta diferit simptomele amigdalitei iar acestea pot fi asemanatoare cu cele ale altor probleme medicale. De aceea, este recomandat sa mergi cu copilul la medicul pediatru sau ORL-ist pediatru, pentru un diagnostic corect. Simptomele adenoiditei variaza mult, in functie de cauza infectiei, si pot sa apara brusc sau treptat. Simptomele se manifesta diferit la fiecare copil.Manifestarile adenoiditei pot sa semene cu cele ale altor probleme de sanatate. De aceea, copilul trebuie consultat de medic.
Indexat de: Farmacist multiFARMAmigdalita
Amigdalita este inflamatia amigdalelor, doua mase de tesut de forma ovala situate in spatele gatului – fiecare amigdala pe cate o parte. Semnele si simptomele amigdalitei sunt amigdalele inflamate, durerea in gat, dificultatea la inghitire si noduli limfatici durerosi la nivelul gatului. Majoritatea cazurilor de amigdalita sunt determinate de infectia cu un virus comun, insa si infectiile bacteriene pot provoca amigdalita. Tratamentul amigdalitei depinde de etiologie, prin urmare, este important sa obtii diagnosticul prompt si precis. Interventia chirurgicala de indepartare a amigdalelor a fost candva o procedura frecventa in tratarea amigdalitei, insa in prezent este efectuata doar daca amigdalita bacteriana se produce frecvent, nu raspunde la alte tratamente sau determina complicatii severe. Amigdalita afecteaza cel mai frecvent copiii de varsta prescolara si preadolescentii, insa poate afecta si adultii, mai rar. Amigdalita poate fi resimtita ca o raceala severa sau ca o gripa. Amigdalita este cel mai frecvent provocata de virusuri comune, insa si infectiile bacteriene pot reprezenta o cauza – cea mai frecventa bacterie care determina amigdalita este Streptococcus pyogenes (streptococ de grupa A), bacteria care provoaca infectia in gat. Alte tulpini si alte bacterii pot, de asemenea, sa provoace amigdalita. Amigdalele sunt prima linie de aparare a sistemului imunitar impotriva bacteriilor si virusurilor care intra in cavitatea bucala. Aceasta functie poate face amigdalele in mod special vulnerabile la infectie si inflamatie. Totusi, sistemul imuni al amigdalelor se reduce dupa pubertate – un factor care se traduce prin raritatea cazurilor de amigdalita in randul adultilor.
Indexat de: Farmacist multiFARMAnemia
Anemia este o afectiune care inseamna deficitul de globule rosii sanatoase (eritrocite – celulele sangvine care transporta oxigenul adecvat catre organe). In termeni medicali, anemia reprezinta scaderea cantitatii de hemoglobina din interiorul eritrocitelor, adica niveluri sub 12 g/dl la femei si sub 13 g/dl la barbati. Anemia poate fi o manifestare a unor afectiuni subiacente, ascunse, care necesita investigatii suplimentare pentru stabilirea unui diagnostic corect, care sa permita initierea unui tratament tintit. Tratamentul anemiei poate presupune admnistrarea unor suplimente alimentare, insa si efectuarea unor proceduri medicale. Poti preveni unele tipuri se anemie printr-o alimentatie variata si sanatoasa. Anemia poate fi temporara sau pe termen lung si poate varia de la usoara moderata sau severa, in funcție de valoarea hemoglobinei. Anemia te poate face sa te simti obosit si slabit. Mergi la medic daca banuiesti ca ai anemie – aceasta poate fi un semnal de alarma pentru o afectiune severa. Semnele si simptomele anemiei variaza in functie de cauza care a declansat-o. Daca anemia este determinata de o boala cronica, boala o poate masca si, astfel, anemia ar putea fi depistata prin investigatiile pe care le efectuezi pentru o alta boala. In functie de cauzele anemiei, se intampla sa nu ai simptome. Initial, anemia poate fi atat de silentioasa incat sa nu o observi. Simtomele se agraveaza pe masura ce anemia se agraveaza. Fa-ti o programare la medic daca te simti obosit si nu cunosti motivul. Oboseala are numeroase cauze pe langa anemie, deci nu presupune ca daca esti obosit esti si anemic. Unele persoane afla ca au hemoglobina cu valori scazute, ceea ce inseamna anemie, atunci cand doneaza sange. Daca ti se comunica faptul ca nu poti dona sange ca urmare a hemoglobinei scazute, fa-ti o programare la medic.
Indexat de: Farmacist multiFARMAnevrismul aortic
Anevrismul de aorta (din greaca veche-aneurysma=dilatare) corespunde unei dilatari patologice a lumenului aortei incluzand unul sau mai multe segmente ale acesteia cu tendinta la expansiune si ruptura. Un anevrism aortic reprezinta o zona slabita din interiorul aortei, vasul de sange principal care transporta sange catre corp. Atunci cand peretele aortei se slabeste, sangele care impinge in peretele vasului poate determina o dilatare a aortei, asemenea unui balon (anevrism). Ca si complicatii majore in cadrul anevrismelor aortice vorbim despre disectia sau ruptura acestuia. Peretele aortic are 3 straturi. Atunci cand stratul dinspre interior se rupe si sangele patrunde intre straturi vorbim de disectie. Disectia si ruptura reprezinta principala cauza a deceselor produse de anevrismele aortice. Tipurile de anevrisme aortice depind de localizarea acestora. In principal, exista doua astfel de localizari - in piept si in abdomen. Dupa segmentul afectat putem avea anevrism de aorta toracica (dilatarea radacinii aortei, a aortei ascendente, a crosei aortei si a aortei toracice descendente) sau anevrism de aorta abdominala (dilatarea segmentului suprarenal sau/şi a celui infrarenal). Atunci cand dilatarea cuprinde atat aorta toracica, cat si pe cea abdominala, vorbim de anevrism de aorta toracoabdominal. Barbatii si femeile sunt la fel de susceptibili de a suferi anevrisme ale aortei toracice, care devin mai frecvente odata cu inaintarea in varsta. Anevrismele aortice toracice sunt adesea cauzate de hipertensiune arteriala, colesterol crescut sau diferite alte leziuni. Uneori, persoanele cu tulburari mostenite ale tesutului conjunctiv, cum ar fi sindromul Marfan si sindromul Ehlers-Danlos, pot prezenta anevrisme de aorta toracica. Deoarece au o crestere lenta, anevrismele mici pot sa fie lipsite de simptome, ceea ce duce la diagnosticarea tardiva, cand anevrismul are deja dimensiuni mari si riscul de disectie sau ruptura a peretelui aortic este mare. Atunci cand anevrismul creste poate sa determine durere toracica, senzatia de presiune sau constrictive la nivelul toracelui, durere de spate, tuse sau probleme de respiratie. Anevrismele aortice abdominale apar mai des decat anevrismele aortice toracice. Anevrismele aortice abdominale sunt mai frecvente la barbati si la persoanele cu varste peste 65 de ani. Acestea sunt de obicei cauzate de ateroscleroza , dar si de infectii sau alte leziuni. Exista mai multi factori care contribuie la producerea unui anevrism aortic. Dintre acestia, fumatul si hipertensiunea arteriala sunt cei mai importanti factori de risc ce pot duce la aparitia anevrismului. Diferite boli si comportamente nesanatoase care afecteaza inima si vasele de sange cresc, de asemenea, riscul de aparitie a unui anevrism aortic.
Indexat de: Farmacist multiFARMAngioplastia coronariana cu stent
Angioplastia coronariana este o procedură de cardiologie intervențională prin care se restabileste fluxul de sânge normal la nivelul muschiului inimii printr-o artera coronara ingustata sau blocata. Procedura se realizeaza atunci cand in urma coronarografiei s-a constatat ca arterele coronare (vasele de sange care irigă inima) prezinta ingustari sau obstructii complete. Arterele coronare pot prezenta ingustari semnificative (stenoze) prin depunere de colesterol, calciu si alte grasimi, caz in care circulația sângelui este îngreunată sau chiar împiedicată complet. Prin angioplastie, artera coronara este expandata la dimensiunea normala cu ajutorul unuia sau mai multor stenturi, dispozitive de dimensiuni mici care previn reingustarea arterei si o mentin permeabila. Implantul de stent coronarian este o procedura minim invaziva care nu implica anestezie generala sau taieturi. Intreaga interventie se realizeaza printr-un cateter subtire ce este introdus de obicei prin artera de la încheietura mâinii, cu anestezie locală. Avantajul acestei tehnici: recuperare rapida si reluarea activitatilor uzuale în doar câteva zile. Angioplastia cu stent este principala metoda de revascularizare coronariana, cu o rata de succes de peste 95% si risc scazut de complicatii. Se efectuează în spital, în sala de cateterism cardiac și necesită de obicei internare de 24 h. Procedura de angioplastie este indicata atunci cand coronarografia evidentiaza ingustari (stenoze) semnificative ale arterelor coronare, vasele de sange care hranesc muschiul cardiac. Dureri toracice anterioare apărute la efort (angina pectorala), uneori descrise ca gheară, constricție, apăsare, arsură sau jenă în zona pieptului. Este important ca in prezenta acestor simptome sa te prezinti la un medic cardiolog care sa stabileasca daca ai nevoie de explorare prin coronarografie. Daca în urma coronarografiei se identifică stenoze coronariene semnificative, se poate efectua în cadrul aceleiași ședințe procedura de angioplastie coronariană cu stent.
Indexat de: Farmacist multiFARMAnorexia
Anorexia este o tulburare de alimentatie, care consta in scaderea voluntara a aportului alimentar putandu-se ajunge in cazuri extreme, pana la incetarea alimentarii. Persoanele care sufera de anxietate au o teama patologica de kilogramele in plus, devin obsedate de imaginea corpului lor si incep sa reduca din cantitatea de alimente pe care o consuma. Multe persoane afectate de anorexie tind sa practice sport in mod excesiv, iar unele dintre acestea folosesc laxative ori varsa dupa masa. Mai jos, poti citi mai multe despre cauzele anorexiei, cum debuteaza boala si care sunt primele simptome, ce complicatii pot aparea, precum si in ce consta tratamentul. Cauza exacta a anorexiei este neclara, insa doctorii cred ca apare ca urmare a unei combinatii de factori psihologici, de mediu si biologici/genetici. Mai jos, poti citi mai multe despre fiecare in parte. Majoritatea persoanelor care dezvolta anorexie au anumite trasaturi de gandire si comportament. Factorii de mediu vizeaza lumea inconjuratoare a unei persoane si evenimentele din viata acesteia, care afecteaza sanatatea mintala. Pubertatea reprezinta o etapa importanta si un factor in aparitia anorexiei. Aceasta poate aparea dintr-o combinatie de factori, printre care schimbarile hormonale, stresul, anxietatea si o stima de sine scazuta din timpul pubertatii. Mass-media si social media pot, de asemenea, juca un factor in anorexie. Persoanele de toate varstele sunt expuse unor imagini care portretizeaza un anumit ideal corporal, iar absenta sa poate crea un sentiment de rusine. Concentrarea pe corpurile celebritatilor, ingrasarea unor persoane publice sau prezenta celulitei intaresc acest mesaj al corpului perfect. Toate acestea pot face ca tinerii sa se simta nesiguri cu privire la anumite parti ale corpului. Unii experti cred ca anumite schimbari ale functiilor creierului sau nivelul hormonilor pot juca un rol in aparitia anorexiei, insa inca nu este clar daca acestea duc la aparitia anorexiei sau daca apar ulterior, ca urmare a malnutritiei. Astfel de schimbari pot afecta zona din creier responsabila cu apetitul sau pot crea sentimente de anxietate si vina in legatura cu mancarea. Astfel de emotii sunt atenuate ulterior, prin sarirea peste mese sau exercitii fizice intense. Riscul de anorexie creste in cazul persoanelor care provin din familii cu un istoric de tulburari de alimentatie, depresie sau consum de droguri. Anorexia apare preponderent la fete si femei, insa, in ultimii ani, a inceput sa creasca numarul tinerilor si al barbatilor cu anorexie, probabil pe fondul presiunii sociale. Mai mult, persoanele care tin dieta au un risc mai mare de a dezvolta anorexie. Exista dovezi ca simptomele anorexiei apar mai ales pe fondul infometarii. Aceasta afecteaza creierul, creste riscul de schimbari ale starii de spirit, gandire rigida, anxietate si scadere a apetitului. Infometarea afecteaza mai ales persoanele vulnerabile, fapt care poate perpetua comportamentele alimentare restrictive, influentand revenirea la obiceiurile alimentare normale. Anorexia este intalnita mai ales in randul tinerilor, debutand, de regula, intre 14 si 18 ani. Cu toate acestea, persoanele de orice varsta pot dezvolta boala, desi aceasta apare rar in randul celor de peste 40 de ani. Se crede ca adolescentii sunt mai afectati, deoarece, in timpul pubertatii, sunt mai sensibili la critica sau la comentarii rautacioase despre propriul corp.
Indexat de: Farmacist multiFARMApendicita acuta
Apendicita acuta reprezinta inflamatia apendicelui vermiform (cunoscut sub nume de „apendice”), un segment rudimentar al intestinului gros, de forma tubulara, asemanator unui deget de manusa, cu lungimea de cativa centimetri, situat in partea dreapta, inferioara a abdomenului. Apendicita este una dintre cele mai frecvente cauze de durere abdominala acuta, care se poate produce atat la copii, cat si la adulti. In tarile dezvoltate, intre 5,7 si 50 de pacienti la 100.000 de locuitori sunt diagnosticati in fiecare an cu apendicita acuta, frecventa mai mare fiind inregistrata la persoanele cu varsta cuprinsa intre 10 si 30 ani. De asemenea, apendicita acuta se poate produce si la femeile gravide, fiind cea mai frecventa urgenta chirurgicala non-obstetricala (care nu are legatura cu sarcina), la aceasta categorie de persoane. Apendicita acuta apare ca urmare a unei obstructii a lumenului apendicelui, datorata unor cauze multiple, ceea ce determina cresterea secretiei de mucus si multiplicarea bacteriilor de la acest nivel, avand ca rezultat cresterea tensiunii in peretii apendicelui si, in absenta unei interventii terapeutice prompte, se poate produce necroza si chiar perforatia apendicelui, cu consecinte negative semnificative asupra sanatatii pacientului. Obstructia apendicelui poate fi produsa cel mai frecvent de materii fecale, paraziti intestinali sau resturi alimentare nedigerate. Alte cauze incriminate in producerea apendicitei acute sunt traumatismele abdominale, bolile inflamatorii intestinale, infectii cu localizare la nivelul tractului gastrointestinal sau in alte parti ale corpului, tumori abdominale, substanta de contrast (de ex. bariu), cresterea excesiva a tesutului limfatic de la nivelul apendicelui. Apendicita acuta este mai frecventa la barbati (adulti) si adolescenti. Riscul de a dezvolta apendicita este mai mare daca pacientul are membri ai familiei care au suferit de aceasta afectiune.
Indexat de: Farmacist multiFARMArtrita genunchiului
Artrita este o afectiune frecventa, caracterizata prin durere si inflamare a unei articulatii. Cele mai afectate articulatii sunt cele de la nivelul mainii, genunchiului, soldului sau coloanei. Artrita genunchiului poate ingreuna si chiar impiedica mersul din cauza durerii puternice. Inflamatia, durerea si rigiditatea articulatiei sunt doar cateva dintre simptomele care pot aparea atunci cand o persoana are aceasta afectiune. Articulatia genunchiului este o articulatie de tip balama, asemenea articulatiei cotului sau degetelor, denumita astfel pentru ca permite o miscare similara cu deschiderea si inchiderea unei usi. Articulatia genunchiului este formata din trei oase principale, fiecare acoperit de un strat protector numit cartilaj, care impiedica eroziunea oaselor atunci cand acestea se intalnesc. Bucatile suplimentare de cartilaj, cunoscute sub numele de menisc, sprijina suplimetar genunchiul. Potrivit reprezentantilor Academiei Americane de Chirurgie Ortopedica (AAOS), exista peste 100 de tipuri de artrita, iar unele dintre acestea apar frecvent la nivelul genunchiului. 1. Osteoartrita. Este cel mai frecvent tip de artrita a genunchiului. Apare atunci cand cartilajul protector care acopera oasele se uzeaza. Pe masura ce cartilajul articulatiei genunchiului se subtiaza, oasele incep sa se frece unele de altele, fapt care conduce la aparitia unor pinteni ososi. Acestia pot fi durerosi si pot limita miscarea unei persoane. 2. Artrita post-traumatica. Leziunile vechi la nivelul genunchiului si la articulatiile inconjuratoare pot provoca artrita post-traumatica. Leziunea provoaca o uzura suplimentara a articulatiei genunchiului, ceea ce duce la osteoartrita. 3. Artrita gutoasa. Guta este o forma de artrita in care cristalele de acid uric se colecteaza in articulatii, inclusiv in articulatia genunchiului. Acidul uric este un produs rezidual care se formeaza atunci cand tesuturile corpului se descompun, iar cristalele sunt asemenea unor ace mici care pot declansa inflamatie si durere. 4. Artrita reumatoida. Este o afectiune autoimuna, ceea ce inseamna ca sistemul imunitar al organismului ataca celulele si tesuturile sanatoase, cum ar fi cartilajul protector. Acest lucru poate distruge in cele din urma articulatia. Artrita reumatoida poate provoca, de asemenea, inglamarea articulatiilor si inmuierea oaselor genunchiului.
Indexat de: Farmacist multiFARMArtroplastia de sold
Artroplastia de sold este o interventie chirurgicala prin care se inlocuieste articulatia coxo-femurala deteriorata cu un implant artificial numit proteza de sold. Deteriorarea ireversibila a articulatiei poate aparea ca urmare a artrozei, a unei fracturi sau a altor cauze (patologice, traumatice), iar activitati banale precum incaltarea sau punerea sosetelor devin provocari in toata regula. Aparuta in 1960, artroplastia de sold este una dintre cele mai de succes interventii chirugicale. In urma sa, durerea dispare, iar persoana isi poate recapata mobilitatea soldului, reluandu-si activitatile zilnice. Artroplastia de sold este recomandata mai ales in cazurile in care deterioarea articulatiei coxofemurale determina dureri si afecteaza capacitatea functionala a persoanei intervenind in desfasurarea normala a activitatilor uzuale. Cel mai frecvent, afectarea articulara este determinata de coxartroza, dar si artrita reumatoida, artroza post-traumatica, osteonecroza se pot numara, de asemenea, printre cauze. In majoritatea cazurilor pacientii au varsta cuprinsa intre 50 si 80 de ani, insa exista si artroplastii realizate la adolescenti cu artrita juvenila. Recomandarea medicala pentru realizarea unei artroplastii de sold se bazeaza pe durerea si gradul de de disfunctionalitate produse de alterarea articulatiei, nu pe varsta pacientului. Astfel, pacientii tineri pot beneficia de aceasta interventie, in situatia in care calitatea vietii este imbunatatita semnificativ. In functie de tipul lor, artroplastiile pot fi totale sau de revizie. Cea mai comuna interventie de acest fel este artroplastia primara (totala). In acest caz, zone ale soldului sunt inlocuite cu un implant artificial. Artroplastia de revizie consta in inlocuirea unei proteze deteriorate. Prin comparatie cu artroplastia primara, operatia de revizie are un grad mai mare de complexitate, dureaza mai mult si poate sa aiba mai multe complicatii, in functie de motivul care determina revizia. In plus, perioada de recuperare poate fi mai indelungata. Primul semn care indica necesitatea inlocuirii protezei este incapacitatea de a merge ca inainte. Totusi, este important de stiut ca uzura naturala a protezei este nedureroasa. De aceea, vizitele la medicul ortoped sunt vitale pentru a identifica eventualele schimbari si pentru a planifica operatia de revizie inainte de aparitia unei probleme majore.
Indexat de: Farmacist multiFARMArtroza
Artroza mai este denumita si osteoartrita, fiind cea mai frecvent intalnita forma de artrita. Boala este cauzata de uzura cartilajului articular, acel tesut care acopera capetele oaselor si care ajuta la miscarea articulatiilor. In forma avansata, cartilajul poate sa dispara complet, ajungandu-se la frictiunea oaselor si remodelarea tesutului osos. Artroza apare in urma degradarii treptate a cartilajului articulatiilor. Cartilajul este un tesut hialin, viu, fara vase de sange si fara nervi, alunecos, cu grosimea de 2-3 mm, care permite micarea lina a articulatiilor, prin atenuarea fortelor de frecare si amortizarea socurilor. In cazul in care cartilajul se distruge, osul se va freca direct pe os. Artroza poate sa afecteze orice articulatie, dar este mai frecventa la articulatiile care sunt mai expuse solicitarilor, asa cum sunt articulatiile mari – ale soldului (coxartroza) sau ale genunchilor (gonartroza). Artroza mai este intalnita la nivelul articulatiilor mainii si al regiunii cervicale. Deteriorarea articulatiilor determina durere care creste in general la efort si se reduce in reapaus. Simptomele se agraveaza frecvent pana la finalul zilei. Desi se considera ca artroza este o afectiune de uzura, care apare odata cu inaintarea in varsta, in realitate boala se poate produce la orice varsta, chiar daca debuteaza mai frecvent dupa 50 de ani. Este mai frecventa in randul femeilor. Nu ignora simptomele durerii articulare cronice si nici intepenirea articulatiilor – cu cat mai repede ajungi la medic, cu atat mai repede vei primi diagnosticul, vei primi tratamentul si iti vei imbunatati calitatea vietii. Osteoartrita este o afectiune progresiva, care cuprinde 4 stadii, unde stadiul 0 inseamna articulatie normala, iar gradul 4, artroza severa. Afectiunea se poate stabiliza inainte sa ajunga la ultimul stadiu. Structura cartilajului articular este una particulara fata de alte tesuturi din organism; 95% din cartilaj este reprezentat de o matrice de fibre de colagen si proteine speciale (proteoglicani si alte tipuri de proteine) si apa si doar 5% celule – condrocite. Condrocitele sunt celule cu durata lunga de viata – asemanator celulelor nervoase si celulelor musculare care, datorita lipsei vaselor sangvine din structura cartilajului se hranesc prin imbibitie, absorbind nutrentii, electrolitii si hidratandu-se prin lichidul din spatiul intraarticular. Sanatatea si buna functionare a cartilajului articular depinde de pastrarea unei bune hraniri a condrocitelor. Mecanismul care conduce la aparitia artrozei nu este cunoscut cu exactitate de cele mai mute ori, dar poate sa inceapa prin o deterioare de tesut datorita unei suprasolicitari, un efort la care este supusa articulatia, prin o leziune mecanica (de exemplu o torsiune de menisc) insotite de transmiterea unor mediatori ai inflamatiei din sinoviala la nivelul cartilajului, sau datorita unui defect al metabolismului cartilajului. Deteriorarea cartilajului stimuleaza condrocitele sa repare defectul produs prin producerea in plus de proteoglicani si colagen, dar si prin stimularea unor enzime care intervin in degradarea cartilajului si producerea de citokine inflamatorii. Surplusul de substante care mediaza inflamatia stimuleaza ciclul inflamator prin care va fi stimulata in continuare producerea de condrocite si celule sinoviale, care vor ajunge sa distruga cartilajul. Odata distrus cartilajul, tesutul osos devine expus si se sclerozeaza. Incercarile de reparare a tesutului osos vor conduce catre scleroza si aparitia de osteofite (mici proeminente osoase,”ciocuri”) care se pare ca apar ca o incercare de stabilizare a articulatiei respective. Membrana sinoviala se inflameaza, va produce lichid din ce in ce mai vascos, tendoanele si ligamentele periarticulare sunt afectate, aparand tendinite sau contracturi, musculatura slabeste.
Indexat de: Farmacist multiFARMAstmul bronsic
Afectiune pe cat de neplacuta, pe atat de des intalnita, astmul bronsic consta in limitarea fluxului de aer din caile respiratorii, cauzata de inflamatia cronica a acestora. Fenomenul este unul permanent, iar senzatia de neplacere poate fi accentuata de episoadele de tuse, din timpul noptii sau de la primele ore ale zilei, sau de respiratia suieratoare din timpul crizelor periodice. Desi factorii genetici sunt determinanti in tot ce este astmul bronsic, care se manifesta inca din copilarie, interventia acestei afectiuni in viata fiecaruia dintre noi poate avea loc la orice varsta. Exista multe surse de declansare a astmului bronsic, iar alergiile sunt deseori puse in legatura directa cu aceasta afectiune. Prezenta terenului alergic (copii care au alergii alimentare, dermatite alergice, persoane care sunt alergice la praf, polen, par de animale)creste sansa dezvoltarii astmului. Prezenta alergenilor declanseaza o reactie puternica atat in cazul copiilor, cat si a adultilor. Pe lista factorilor de risc ce pot duce la crize intense de astm se mai numara stimuli precum: alergeni precum polenul unor plante, mucegaiul, parul animalelor, praful sau substantele chimice; Infectiile virale; fluctuatiile de temperatura; efortul fizic nedozat corespunzator. In perioada episoadelor ce pot fi incadrate drept crize de astm, simptomele descrise mai sus se acutizeaza, pe fondul aglomerarii de mucus in caile respiratorii si a ingustarii lor. Dificultatea in respiratie devine foarte suparatoare, suieratul atinge un nivel excesiv si tusea compulsiva amplifica starea profunda de disconfort. Toate acestea ar trebui sa se rezolve prin tratament imediat, dar, in caz contrar, doar consultul specializat poate alunga riscurile asupra vietii unui astmatic.
Indexat de: Farmacist multiFARM㊉ Adauga un Termen
Promotii si oferte
In Farmaciile multiFARM
Pentru informatii avizate dpdv medical va rugam sa consultati direct un farmacist in farmaciile fizice multiFARM sau sa urmati sfaturile si indrumarile medicului dvs. Continutul paginilor din sectiunea "Dictionare", precum si alte sectiuni ale site-ului www.farmaciamultifarm.ro (Articole, Blog, etc) au ca unic scop informarea dvs. Ele nu reprezinta indrumarea unui specialist (farmacist sau cadru medical), daca nu este specificat altfel. Echipa multiFARM nu incurajeaza autotratamentul. Este foarte periculos sa luati medicatie fara indicatia medicului. Nu exista medicament "sigur", toate au efecte adverse, dintre care unele pot fi fatale. Prospectul medicamentului nu este suficient. Exista medicamente ce pot deveni nocive in anumite conditii, nespecificate pe prospect. Farmaciile multiFARM nu isi asuma responsabilitatea asupra efectelor pe care acest site le are asupra vizitatorilor.
Cand vizitati site-ul farmaciamultifarm.ro, acesta poate stoca sau prelua informatii pe browserul dvs., mai ales sub forma de cookie-uri. Aceste informatii ar putea fi despre dvs., preferintele dvs. sau despre dispozitivul dvs. si sunt utilizate in principal pentru ca site-ul sa functioneze asa cum este de asteptat. De obicei, informatiile nu va identifica direct, dar va pot oferi o experienta web personalizata. Deoarece va respectam dreptul la confidentialitate, puteti alege sa nu permiteti anumite cookie-uri. Faceti clic pe titlurile categorii pentru informatii aditionale si pentru a schimba setarile implicite. Cu toate acestea, blocarea anumitor tipuri de cookie va poate influenta experienta pe site si serviciile pe care vi le putem oferi. 